Cand ziua isi pleaca capul si dorurile se aduna pe pleoape,
visele imi umezesc ochii.
In absenta ta, as vrea sa-ti pictez portetul, desenandu-mi un alt destin,
Sa-mi fac cuib pe-o ramura din gradina inimii tale
si setea mea sufleteasca sa o potolesc in micul tau Eden.
Sunt vinovata de iubire!
Fara tine, lumea mea ar ingheta cristalizandu-mi visele,
Lacrimile lunii si suspinele noptii, ar curge intr-un ritm predictibil.
M-ai indragostit de tine stabilindu-mi existenta si facand-o arta,
creatie dincolo de spirit, dincolo de gand,
un miracol promis ce-mi pastreza visul,
o lume aflata in zorii alteia.
Intreaga mea existenta a primit un cer,
un cer ce-mi incanta ochii si-mi rasfata privirea,
un cer cu parfum de basm si savoarea unui sarut,
ce imortalizeaza pasiunile dainuitoare, memorabil si convingator.
Sunt vinovata de iubire!
Viata este o dulce sete...sete de tine...
Ce altceva și-ar putea dori o inimă?
No comments:
Post a Comment