esenta a ceea ce sunt aripile mele...
zburand pe cerul inimii,
calatorind printre emotii, amintiri si imagini...
existand pentru a cunoaste imposibilul...
traind pentru a face intreaga lume a sufletului posibila.
Desfasor aripile mele si ating fruntea cerului,
Ating obrazul infinitului si ii daruiesc culorile gandurilor mele...
clipe de lectura...
Stau mute buzele mele, doar lacrima vorbeste cu slove de roua...
Preludiu murmurat
ce nu profaneaza transparenta de cristal indestructibil al infinitului.
Imi intercepteaza avalansa sentimentelor, imi recunoaste dorinta...
Plec din mine si strabat vesnicia, aducandu-i ofranda dragostea,
Simfonie in albastru ce cuprinde nemarginirea;
zbor de iubire, dreptul la nemurire, rasuflarea ritmurilor divine.
Undeva, deasupra curcubeului, eu ma intorc la inocenta dragostei...
by: Daniela Stan
No comments:
Post a Comment