In fragezimea noptii, sufletul adulmeca misterul;
un amfiteatru antic, celebrand lumina si adapand dorinta;
cu duiosie, gratie, voluptate...
Sa-i daruiesc celui potrivit, geneza dragostei mele,
aratandu-i, cum numai inima contine slova nemuririi.
Sa ne topim in alba puritate si sa ne inchidem ca intr-o eternitate.
Sa infrangem timpul...sa-l asternem la picioarele noastre!
Sa lasam sufletele noastre sa scrie un final emblematic!
Ce putere mai are timpul, cand noi sorbim racoarea dragostei?
Cum se poate strecura el in aceasta unda de liniste ce sfinteste si vindeca?
Eseu poetic, simfonie divina, ritual al esentei umane...
Sa-i daruiesc celui potrivit, simbolistica celor patru anotimpuri.
by: Daniela Stan
No comments:
Post a Comment